Subsemnatul Miron Manega, de profesie sicofant, declar pe propria-mi răspundere că poetul austriac René Karl Wilhelm Johann Maria Rilke a murit asasinat, pe 24 decembrie 1926, la Montreux, în Elveția. E adevărat că medicii au atribuit moartea sa unor cauze medicale, dar eu afirm și susțin că a fost o crimă cu premeditare, proiectată cu mult înainte. Am în vedere și circumstanța că Rilke, dintr-un soi de masochism morbid care s-a manifestat de-a lungul întregii lui vieți, a fost complice la propria moarte, inspirând cumva această crimă oribilă. Dar faptele rămân fapte.

Toată existența sa a decurs sub semnul trandafirului, floare imperială și seducătoare, dar apărată de spini nemiloși. Dacă e să gândim în termenii lui Sigmund Freud, cu care a fost prieten și de la care și-a însușit o serie de cunoștințe de psihanaliză în perioada 1912-1913, Rilke, ființă fragilă și complexată ontologic, ca un trandafir japonez plantat în pustă, a căutat întotdeauna în trandafiri străini protecția spinilor care-i lipseau. Aceast  tip de propensiune maladivă avea să fie identificată și divulgată  mai târziu, de poetul român Lucian Blaga:

„Roz trandafir, frumseţea ta
nu m-a cruţat. Din drum m-abat
şi mă răsfir, când zmeu, când stea,
prin ziua şi prin soarta ta.”

Cauzele acestei slăbiciuni freudiene, convertită în poezie de înaltă clasă, se găsesc în trecutul familial al poetului. Tatăl său, Josef Rilke, a fost un om cu un caracter slab, veșnic nemulțumit, care a eșuat în cariera militară, devenind funcționar. Mama sa, Sophie, era în schimb o femeie dominantă și autoritară, care se trăgea dintr-o familie înstărită de fabricanți praghezi, având în acest sens așteptări înalte de la soțul său. După dezamăgirea provocată de eșecul profesional al acestuia, Sophie Rilke a suferit o altă lovitură grea: moartea fiicei ei mai mari. Disperarea a făcut-o pe mamă să se atașeze într-un mod nefiresc de fiul ei René, forțându-l să se substituie, într-un fel, surorii sale defuncte. Practic, până la vârsta de șase ani, Rilke a fost crescut ca o fată, fotografiile sale timpurii arătându-ni-l cu părul lung și îmbrăcat în rochiță.

În contradictoriu cu această educație nefirească și păguboasă, tânărul Rilke este trimis în 1885 la școala de cadeți din Sankt Pölten, spre a fi pregătit pentru cariera de ofițer. Exigențele instrucției militare și experiența unei colectivități exclusiv masculine, l-au traumatizat pe termen lung. A întrerupt în cele din urmă pregătirea militară dedicându-se, în anii 1895 și 1896, la Praga și la München, studiului îndârjit al literaturii, filosofiei și istoriei artei.

Nevoia de protecție (aș numi-o, plastic și realist, „nevoia de spin”) a avut prima împlinire în 1896, când Rilke a cunoscut-o pe viitoarea lui iubită, Lou Andreas-Salomé, o intelectuală frumoasă și rasată, cu 14 ani mai în vârstă decât el (ea avea 35 de ani iar el 21), care era și căsătorită. Aceasta l-a determinat să-și schimbe numele din René în Rainer, considerat (și dovedit) mult mai potrivit pentru marele poet care avea să fie Rainer Maria Rilke.

Relația lor amoroasă a început în 1897 și a durat până în 1900, când Lou i-a pus capăt. Venise vremea ca poetul să fie lăsat să „zboare” singur. Dar, chiar și după ce s-au despărțit, Lou Andreas-Salomé i-a rămas lui Rilke cea mai bună prietenă și sfătuitoare, manipulându-l benefic de la distanță. În anul 1937, la moartea ei, Sigmund Freud i-a rostit necrologul, în care a spus, printre altele: „Se știe că i-a fost atât muză cât și mamă iubitoare marelui poet Rainer Maria Rilke, care era destul de neajutorat în viață”.

Balansul între spin și trandafir a fost o constantă permanentă în viața lui Rilke, fața și reversul propriei medalii. „Trandafir cu miros de sfântă goală” fulgura el, inspirat, într-un vers genial, pentru ca, la fel de genial, să-și retracteze magnifica inspirație printr-o viziune opusă: „Frumusețea nu este altceva decât începutul terorii”. În 1901 s-a căsătorit, la Worpswede, cu sculptorița Clara Westhoff pentru ca, în 1902, să părăsească locuința comună și să plece la Paris, lăsându-și soția și pe fetița lor, Ruth (1901-1972), singure.

Mai târziu, la München, între 1914-1916, a avut o legătură pasională cu pictorița Lou Albert-Lasard, relație care s-a stins brusc, așa cum a început. În sfârșit, ultimul „trandafir” din viața lui Rilke a fost pictorița de origine poloneză Baladine Klossowska, pe care a cunoscut-o în 1919, în Elveția, și de care nu l-a mai despărțit decât moartea sa, survenită în 1926. Relația cu Baladine, desfășurată cu multe intermitențe i-a fost, se vede, fatală, deși extrem de fructuoasă pe plan artistic.

În această perioadă și-a finalizat două dintre cele mai importante colecții de poezii ale sale: „Elegiile duineze” (Duineser Elegien) și ”Sonete către Orfeu” (Die Sonette an Orpheus), ambele publicate în anul 1923. Este ceea ce Rilke a numit „o furtună creativ – sălbatică” pe care Merline (așa îi spunea Rilke iubitei sale) a știut să i-o stârnească și să i-o mențină.

Moartea, așa cum am spus la început, a fost o crimă premeditată cu mult înainte.

Există și o mărturie scrisă în acest sens, semnată de Johann Wolfgang Goethe în 1799, mărturie pe care biografii lui Rilke au ignorat-o sau au tratat-o cu superficialitate. Revin și insist: chiar dacă această declarație a fost scrisă cu 127 de ani înainte, este totuși declarația unui martor ocular, pe care se susține și depoziția mea. Iată mărturia lui Goethe:

„Un flăcău în câmp zări
Floarea de răsură,
Mândră-n straie purpurii.
Dulce-n inimă simţi
O săgetătură
Roşu, roşu trandafir,
Floare de răsură.

El îi zise: Eu te rup,
Floare de răsură,
Ea-i răspunse: Eu te-mpung,
Să ţii minte îndelung –
Floarea nu îndură,
Roşu, roşu trandafir,
Floare de răsură.

Crunt flăcăul, crunt a rupt
Floarea de răsură.
Ea l-a-mpuns şi s-a zbătut,
Geaba-n lacrimi a gemut,
Soarta tot o-ndură,
Roşu, roşu trandafir,
Floare de răsură.”

(Floare de răsură, Goethe, 1799) [1]

Ceea ce vreau să spun e că poetul Rainer Maria Rilke a murit asasinat de un trandafir pe care încerca să-l rupă. Trandafirul, aflat în legitimă apărare, l-a înțepat cu spinii, iar poetul a făcut septicemie și a murit, ceea ce medicii n-au putut nega. Nu știu răzbunarea căruia dintre trandafirii trădați sau siluiți a fost această crimă. Medicii au mai adăugat că poetul suferea de leucemie.

P.S. Complicitatea lui Rainer Maria Rilke la propriul său asasinat este o realitate evidentă, în orice perspectivă am aborda cazul: existențială, filosofică, psihanalitică etc. Pe piatra sa de mormânt este înscris un text pe care și-l alesese singur, cu puțin timp înainte de a muri:

„Trandafir, oh, contradicție pură,/ de a nu fi, sub atâtea pleoape,/ somnul nimănui”. (Rose, oh reiner Widerspruch Lust / Niemandes Schlaf zu sein unter soviel / Lidern).

––––––––––––––––––––-

[1] Heidenröslein

Sah ein Knab’ ein Röslein stehn,
Röslein auf der Heiden,
War so jung und morgenschön,
Lief er schnell es nah zu sehn,
Sah’s mit vielen Freuden.
Röslein, Röslein, Röslein rot,
Röslein auf der Heiden.

Knabe sprach: „Ich breche dich,
Röslein auf der Heiden.”
Röslein sprach: „Ich steche dich,
Dass du ewig denkst an mich,
Und ich will’s nicht leiden.”
Röslein, Röslein, Röslein rot,
Röslein auf der Heiden.

Und der wilde Knabe brach
‘s Röslein auf der Heiden;
Röslein wehrte sich und stach,
Half ihr doch kein Weh und Ach,
Musste es eben leiden.
Röslein, Röslein, Röslein rot,
Röslein auf der Heiden.

„Plus qu’un mystère archéologique caché dans les profondeurs inexplorées d’une pyramide égyptienne, ou comme un labyrinthe extrêmement précis et affûté qui, par la densité de ses nœudss réussit à contenir l’explosion de sa propre libération, c’est de l’origine même du mythe humain dont nous parle Adrian Costea”. (Tamae Cziricos)

Vidéo créé par Miron Manega

„Prince, n’enquerez de sepmaine
Où elles sont, ne de cest an,
Qu’à ce refrain ne vous remaine:
Mais où sont les neiges d’antan!”

( François Villon)

Vidéo créé par MIRON MANEGA

„Comme certains personnages de Dostoïevski qui semblent vivre sans même que nous ayons besoin de les lire, les œuvres semblent fonctionner d’elles-mêmes, à l’intérieur de leurs propres rouages mécaniques et mystiques. La démesure physique de ces œuvres est un leurre, qui cache un désir de s’affranchir de leur destin d’êtres matériels et logiques. Plus qu’un mystère archéologique caché dans les profondeurs inexplorées d’une pyramide égyptienne, ou comme un labyrinthe extrêmement précis et affûté qui, par la densité de ses nœudss réussit à contenir l’explosion de sa propre libération, c’est de l’origine même du mythe humain dont nous parle Adrian Costea”. (Tamae Cziricos)

Vidéo créé par Miron Manega

Depuis Persée, personne n’a réussi, ni dans la fiction, ni en réalité, à placer devant l’humanité un miroir aussi meurtrier que cette étrange sculpture-installation d’Adrian Costea, existentiellement insupportable et grandiose par les perspectives philosophiques qu’elle engendre: « J’accuse… ! E. Zola / Moi aussi… ! A. Costea ». En mentionnant le héros grec Persée, je pense expressément au visage de la Gorgone Méduse, que personne ne pouvait regarder sans être pétrifié; la Méduse elle-même, le contemplant dans le bouclier du héros, est devenue un bloc de pierre. (Miron Manega)

Vidéo créé par MIRON MANEGA

Imagine

Pe 17 februarie a avut loc, la NAȘUL TV, prima emisiune din seria „Trezește-te, Gheorghe, trezește-te, Ioane!”, concepută, relizată și moderată de Miron Manega. Sloganul emisiunii este o frază vibrantă aparținând lui Grigore Vieru:„Ca să fii român, trebuie să poți!”Emisiunea se transmite zilnic, în fiecare dimineață, între orele 10,30 – 12,00.Partenerul de platou al lui Miron Manega este Constantin Cojocaru (doctor în economie, autorul „legii Cojocaru”). Invitat special în prima emisiune a fost Prof. Dr. Florian Colceag, „antrenorul de genii” cum a fost supranumit de mass-media, coautor, alături de Constantin Cojocaru, Ioan Roșca și Ilie Bădescu, al CONSTITUȚIEI CETĂȚENILOR. Emisiunea a demarat cu următorul discurs: „Bună dimineața, doamnelor și domnilor, și bine-ați venit, în fața televizoarelor, la NAȘUL TV, la o nouă emisiune. Mă numesc Miron Manega, sunt cetățean român și am drepturi. Despre aceste drepturi  o să vorbim, în cadrul emisiunii „Trezește-te, Gheorghe, trezește-te, Ioane!”, care are ca slogan cuvintele lui Grigore Vieru: „Ca să fii român, trebuie să poți!”. Unul dintre aceste drepturi este acela de a avea o Constituție a mea, a cetățeanului român care are drepturi. O Constituție a mea, a dumneavoastră și a tuturor cetățenilor români, nu doar a parlamentarilor români”.

     

Proiectul propriu-zis a fost finalizat de Constantin Cojocaru (președintele Comitetului de inițiativă), în colaborare cu Ilie Bădescu, Florian Colceag, Viorel Gligor, Marian Ilie, Alexandru Melian, Ioan Roşca, Mihail Seidner şi Gheorghe Sin. La finalizarea textului, au fost luate în considerare observaţiile formulate de Consiliul Legislativ al României, prin Avizul 308/22.04.2013, precum şi propunerile făcute în cadrul Forumului Constituţional, coordonat de Cristian Pârvulescu, şi în cadrul Comisiei parlamentare pentru revizuirea Constituţiei, condusă de Crin Antonescu. Textul final al proiectului a fost aprobat de noul Comitet de Iniţiativă, constituit la data de 10.12.2013.

Indiferent de șansele pe care le are acest proiect, indiferent de reacția și piedicile structurilor puterii la adresa acestuia, demersul a fost făcut, este înregistrat oficial și disponibil dezbaterii publice a românilor de pretutindeni.

Comitetul de Inițiativă al Mișcării pentru Constituția Cetățenilor îi roagă pe cetățenii români din toate colțurile lumii și pe toți cetățenii lumii care sunt și cetățeni români să ia act de acest document, să-l promoveze și să-l susțină. Ar fi primul semn că am depășit păguboasa ipostază de observatori critici și am pășit pe calea demnă și responsabilă a implicării directe în soarta națiunii și a țării. Atunci când îți arde casa, degeaba îi denunți pe incendiatori, dacă nu arunci măcar o găleată cu apă peste foc. Pentru că degeaba l-ai prins pe incendiator după ce casa a fost făcută scrum.

Poate că acest proiect, demarat și finalizat prin munca asiduă și voluntară a câtorva cetățeni români (inclusiv notarul a fost plătit din buzunarele proprii), n-are nici o șansă. Dar, dacă nu ar fi fost făcut, SIGUR nu ar fi avut nicio șansă! Implicându-ne direct, CONSTRUIND, ne câștigăm și dreptul de a revendica. Altfel, suntem simpli „spectatori-analiști” de tribună, la un meci de fotbal. Oricât de pricepuți și de talentați am fi la comentarii, niciun arbitru nu ne bagă în seamă… (Miron Manega)
 

EXPUNERE  DE  MOTIVE

la proiectul de lege privind revizuirea Constituţiei României

– iniţiativă legislativă cetăţenească, 10.12.2013 –

Constituţia României, adoptată prin Referendumul naţional din 8 decembrie 1991, revizuită prin Referendumul naţional din 18-19 octombrie 2003, s-a dovedit total necorespunzătoare pentru aspiraţiile şi năzuinţele poporului român, greu încercat în ultimii 70 de ani ai  istoriei sale, începând cu punerea în practică a Pactului Ribbentrop-Molotov, continuând cu lovitura de stat din 23 august 1944, prin care a fost instalat regimul comunist în România, cu lovitura de stat din 22 decembrie 1989, prin care a fost instalat regimul oligarhic actual, cu cei 23 de ani de distrugere şi jefuire a avuţiei productive acumulată de români de-a lungul veacurilor, cu aducerea majorităţii cetăţenilor României în starea de sclavie, în care se află în prezent.

Eliberat din jugul regimului comunist prin sacrificiul suprem al celor peste 1.000 de tineri români, ucişi, în zilele însângerate ale lui decembrie 1989, poporul român, cu uriaşa avuţie productivă acumulată  din munca lui, în timpul regimului comunist, avea posibilitatea şi era îndreptăţit să-şi construiască o economie democratică, productivă şi performantă, care să-i asigure libertatea, bunăstarea şi fericirea, precum şi posibilitatea de a-şi construi un stat cu adevărat democratic, un stat al lui, al poporului, care să-l slujească, să-i apere drepturile şi libertăţile.

Cu avuţia productivă, cu situaţia financiară şi cu forţa de muncă, de înaltă calificare, pe care le avea în 1990, poporul român ar fi avut, astăzi, pensii şi salarii, ca şi venituri bugetare, de patru ori mai mari decât cele pe care le are, nivelul lui de trai ar fi fost, astăzi, printre cele mai ridicate din Europa şi din lume.

Din nefericire, autorii loviturii de stat din decembrie 1989 au confiscat revolta populară a românilor, au acaparat şi statul român, pe care l-au transformat în instrument de jefuire a poporului şi de îmbogăţire a lor. Au jefuit şi s-au îmbogăţit. Au distrus, au demolat mii de uzine şi fabrici construite de români, pe care le-au vândut ca fier vechi şi alte materiale de construcţii, cu banii încasaţi şi-au cumpărat bunuri de consum de lux – vile, jeepuri, iahturi etc. Cea mai mare parte a capitalului naţional a fost trecută în proprietatea străinilor, prin aşa-numita privatizare, prin vânzare la preţuri derizorii a miilor de întreprinderi, uzine, fabrici, spaţii comerciale şi de birouri, bănci etc., construite cu multă trudă şi multe privaţiuni de către cetăţenii României.

Cu ajutorul inflaţiei, statul român, prin Banca Naţională a României, a pus pe butuci fabricile şi uzinele, întregul capital productiv al ţării, ca să poată să le demoleze, ca să poată să le scoată la mezat, să fie cumpărate de guvernanţi şi de străini, la preţuri de nimic. Cu ajutorul aceleiaşi inflaţii, statul român, în mai puţin de un deceniu, în perioada 1990-1997, a redus la jumătate puterea de cumpărare a salariilor şi pensiilor, astfel încât majoritatea cetăţenilor României a fost adusă în stare de sărăcie, în imposibilitatea de a economisi şi de a investi, pentru crearea de capacităţi de producţie şi de locuri de muncă. Au fost distruse 4 milioane de locuri de muncă, astfel încât peste 3 milioane de români au fost obligaţi să ia drumul străinătăţii, în căutarea unui loc de muncă.

Rezultatul final al acestui proces de distrugere şi jefuire este acela că România a fost adusă în stare de colonie, iar majoritatea poporului român a fost adusă în stare de sclavie. Cea mai mare parte a capitalului utilizat pe teritoriul României se află în proprietatea străinilor, a transnaţionalelor, ceea ce face ca şi cea mai mare parte a avuţiei create în România să intre în proprietatea străinilor şi să plece din ţară. Înstrăinarea capitalului naţional a determinat şi înrăutăţirea nemaiîntâlnită a raportului dintre remuneraţia muncii şi remuneraţia capitalului. În România, ponderea salariilor, pensiilor şi celorlalte venituri derivate din salarii în Produsul Intern Brut (PIB) este de sub o treime, restul fiind profituri, în timp ce în Elveţia, de exemplu, ca şi în alte ţări civilizate ale lumii, ponderea profiturilor este de sub o treime, restul revenind salariilor, pensiilor şi altor venituri derivate din salarii.

Starea actuală dezastruoasă a economiei şi societăţii româneşti a fost determinată de modul defectuos în care a fost concepută Constituţia adoptată în 1991 şi revizuită în 2003, de modul în care această Constituţie a definit raportul dintre popor şi stat, de modul în care au fost definite atribuţiile diferitelor componente ale statului şi relaţiile dintre acestea. A fost creat, astfel, un stat scăpat total de sub controlul poporului, un stat controlat de mafia politică şi financiară creată, la rândul ei, prin hoţia numită privatizare.

Deşi, în Constituţia României, la articolul 1, se prevede că România este stat democratic, oricine poate vedea că această prevedere este o vorbă goală, care nu are nici o legătură cu realitatea. Un stat democratic este un stat în care puterea politică, puterea  de a stabili norme de convieţuire socială, de a adopta şi aplica legile care să reglementeze relaţiile dintre cetăţeni şi dintre cetăţeni şi stat, aparţine poporului (demos=popor; kratos=putere). Poporul român a fost deposedat de puterea politică, aceasta fiind acaparată de autorii loviturii de stat din decembrie 1989 şi menţinută în ghearele acestora, prin statul creat de ei.

Uzurpatorii puterii politice a poporului român au folosit statul român pentru a acapara capitalul acumulat de români până în 1989, ca şi profiturile realizate de acest capital, după 1989. Toată această avuţie a fost trecută în proprietatea privată a minorităţii autohtone, formată din cei care s-au instalat la conducerea statului român, şi a străinilor, care au cumpărat la preţuri de nimic cea mai mare parte a capitalului furat de către guvernanţi de la poporul român, prin Legea 15/1990. În felul acesta, a fost creată o pătură minoritară foarte bogată, oligarhia, care deţine cea mai mare parte a capitalului utilizat în România şi care controlează total şi statul român. Aşa se face că, în prezent, în România funcţionează nu un stat democratic, al poporului, ci un stat oligarhic (oligos=puţin; arche=putere), un stat al minorităţii  îmbogăţite prin jaful denumit privatizare.

Principii fundamentale

Scoaterea poporului român din marasmul economic, politic, social şi moral în care a fost adus de statul român uzurpator necesită schimbarea, din temelii, a legii fundamentale a societăţii româneşti, a Constituţiei României. Acestui scop îi răspunde iniţiativa legislativă cetăţenească privind revizuirea Constituţiei României, pe care o propunem spre aprobare poporului român.

La baza proiectului de revizuire sunt aşezate următoarele principii fundamentale:

1. Statul este creat de popor. Statul există şi funcţionează sub controlul poporului. Raţiunea de a fi a statului este să slujească poporul, să apere drepturile şi libertăţile cetăţenilor, să furnizeze servicii de uz şi de interes public pentru toţi cetăţenii săi.

2. Poporul poate să-şi exercite controlul asupra statului, asupra puterii politice, dacă şi numai dacă el, poporul, deţine şi puterea economică, dacă este proprietar asupra capitalului. Constituţia trebuie să dispună mecanismele juridice şi financiare prin care poporul să devină şi să rămână proprietar al capitalului utilizat în economia naţională.

3. Statul este constituit din mai multe componente, numite autorităţi ale statului, complet separate una de alta şi total independente una faţă de alta, care se controlează reciproc şi toate sunt controlate de popor. Se propune ca statul român să fie constituit din nouă componente: legislativă, executivă, judecătorească, mediatică, financiară, electorală, morală, statistică, ştiinţifică.

4. România este patria poporului român. Statul român este obligat să apere teritoriul naţional al poporului său, să acţioneze necontenit pentru Reîntregirea Patriei cu teritoriile rupte din trupul ţării de către participanţii la cel de al doilea Război Mondial.

5. În România funcţionează o economie democratică, în care majoritatea capitalului se află în proprietatea privată a majorităţii cetăţenilor.

Românii, stăpâni pe capitalul şi teritoriul naţional şi pe resursele naturale ale ţării

Cea mai importantă prevedere a proiectului de revizuire constă în reconstituirea drepturilor de proprietate ale poporului român asupra capitalului naţional, asupra teritoriului naţional şi asupra resurselor naturale ale ţării. Numai reconstituirea drepturilor de proprietate asupra capitalului, pământului şi resurselor naturale ale  ţării va face posibilă şi recâştigarea celorlalte drepturi şi libertăţi ale românilor.

Împroprietărirea cetăţenilor cu capital productiv

Proiectul prevede constituirea Fondului Naţional de Capital Distributiv, în care va fi colectată o cincime din Produsul Intern Brut al ţării, în principal, prin instituirea impozitului progresiv pe  proprietăţi. Sumele băneşti colectate în acest Fond vor fi folosite pentru împroprietărirea cetăţenilor români cu capital productiv: terenuri, construcţii, maşini, utilaje, echipamente, licenţe, brevete etc. Scopul urmărit, prin această împroprietărire, este unul triplu: a) constituirea unei surse sigure şi permanente pentru investiţii productive în sectorul privat al economiei naţionale; b) despăgubirea cetăţenilor României pentru capitalul şi profiturile de care au fost deposedaţi, prin aşa-zisa privatizare şi c) construcţia economiei democratice, o economie în care majoritatea capitalului să intre şi să rămână în proprietatea privată a majorităţii cetăţenilor ţării. Trecerea capitalului, a puterii economice, în mâinile celor mulţi, ale poporului, va crea temelia trainică a statului democratic, a statului poporului.

Statul român va fi obligat să recupereze întregul capital pe care şi l-a însuşit prin Legea 15/1990 şi pe care l-a vândut, prin legile privatizării. Capitalul vândut ilegal va fi confiscat. Capitalul vândut legal va fi răscumpărat. Răscumpărarea va fi făcută cu bani de la Fondul Naţional de Capital Distributiv. Capitalul recuperat va fi trecut în patrimoniul Fondului Naţional de Pensii Publice, până la completarea activului net al acestui Fond şi în patrimoniul Fondului Naţional de Capital Distributiv apoi, ulterior, în proprietatea privată a cetăţenilor ţării. 

Statul este administrator al proprietăţii publice

În goana lor după jaf şi îmbogăţire, guvernanţii români au inventat ceea ce ei numesc proprietatea PRIVATĂ a statului. Nu s-au mulţumit să treacă în proprietatea statului lor bunurile aflate în proprietatea poporului român, dar au trecut cea mai mare parte a acestor bunuri în aşa-zisa proprietate privată a statului, ca să le poată vinde, să le scoată la mezat, pentru ca să le poată cumpăra, ei şi străinii, la preţuri subevaluate.

Proiectul de lege propus de cetăţeni pentru revizuirea Constituţiei desfiinţează această aşa-zisă proprietate a statului, fie ea privată sau publică. Statul nu produce avuţie, ca atare nu poate fi proprietar asupra nici unui fel de bunuri. Numai cetăţenii, numai poporul produce avuţie. Numai el, poporul, poate fi proprietar. El, poporul, hotărăşte ca o parte din avuţia creată de el să intre în proprietatea publică, a tuturor cetăţenilor ţării, sau a comunităţilor locale. El, poporul, prin Constituţie, încredinţează statului şi autorităţilor publice locale, spre folosinţă, sau spre administrare, bunurile aflate în această proprietate publică. Statul nu este proprietar. Statul este numai  utilizator sau administrator al bunurilor aflate în proprietatea publică, a poporului.

Statul nu este nici comerciant, nici negustor

Statul nu poate vinde bunurile aflate în proprietatea publică, a poporului. Bunurile intrate în proprietate publică sunt inalienabile, insesizabile şi imprescriptibile. Orice bun intrat în proprietate publică este folosit până la completa lui uzură, când este scos din funcţiune şi casat, conform prevederilor legii. Orice bun intrat în proprietate publică este folosit în scopul pentru care a fost creat sau achiziţionat, acela de a furniza bunuri şi servicii cetăţenilor, de uz şi de interes public.

Resursele naturale, exploatate prin regii ale statului român

Proiectul de lege propus obligă statul român să exploateze şi să valorifice resursele naturale ale ţării prin forţe proprii, respectiv prin regii autonome, subordonate guvernului sau autorităţilor publice locale. Proiectul propune, de asemenea, reconstituirea tuturor regiilor autonome în sectoarele economice de importanţă strategică, sau cu caracter de monopol.

Fondul Naţional de Pensii Publice. Dreptate pentru pensionari

Statul român postdecembrist şi-a însuşit, prin Legea 15/1990, şi capitalul acumulat de statul comunist din contribuţiile de asigurări sociale ale cetăţenilor ţării. Actualii pensionari ai României au fost de două ori deposedaţi, furaţi. Li s-a furat atât capitalul acumulat din contribuţiile pentru pensii, cât şi capitalul acumulat din profiturile realizate de întreprinderile în care au muncit ca salariaţi, în timpul regimului comunist. Normal ar fi fost ca, în 1990, să se calculeze valoarea, la zi, a fondului naţional de pensii publice şi, cu această valoare, fondul să fi devenit acţionar la societăţile comerciale create din fostele întreprinderi de stat. În felul acesta, pensionarii României şi-ar fi primit pensiile de la fondul lor de pensii, nu din contribuţiile actualilor salariaţi. Guvernanţii au preferat să le fure banii şi să-i transforme pe pensionari în cerşetori ai aşa-zisului buget de asigurări sociale. Mai mult, au învrăjbit societatea românească, instigând generaţia tânără împotriva celei vârstnice, prezentată ca fiind întreţinută de actualii salariaţi.

Statul român trebuie obligat să repare marea nedreptate făcută actualilor şi viitorilor pensionari ai ţării. În acest sens, proiectul cetăţenesc de revizuire a Constituţiei prevede crearea Fondului Naţional de Pensii Publice. Statul va trebui să calculeze valoarea actuală a activului net al Fondului Naţional de Pensii Publice. Cu această valoare, Fondul va deveni acţionar la societăţile comerciale create prin aplicarea prevederilor Legii 15/1990. Proiectul interzice obligarea cetăţenilor să contribuie la fonduri private de pensii.

Mai multe fonduri naţionale, destinate reconstrucţiei ţării

Statul român va trebui să creeze şi un Fond Naţional de Asigurări de Sănătate, şi un Fond Naţional de Şomaj, în care să fie colectate contribuţiile participanţilor la aceste fonduri. Disponibilităţile băneşti ale acestor fonduri, ca şi cele ale Fondului Naţional de Pensii Publice, vor fi depozitate la Casa de Economii şi Consemnaţiuni şi vor fi folosite pentru acordarea de credite întreprinderilor mici şi mijlocii, pentru construirea de capacităţi de producţie şi crearea de locuri de muncă.

Se propune şi crearea unui Fond Naţional de Mediu, care va fi alimentat cu sumele plătite ca amenzi de către poluatori şi va finanţa proiectele de refacere a mediului, precum şi a Fondului Naţional pentru Inovare, care va fi alimentat din redevenţele încasate pentru fabricarea şi comercializarea produselor şi tehnologiilor create prin proiectele finanţate de Fond.

Proiectul propune şi crearea unui Fond Naţional Valutar de Rulment, constituit din numerar în valută, la dispoziţia Guvernului României, care să poată fi utilizat în caz de război, de mobilizare, de asediu sau de urgenţă. Această propunere se corelează cu aceea referitoare la constituirea rezervei internaţionale a României numai din aur, prin renunţarea la rezerva oficială valutară, vulnerabilă, având în vedere starea actuală şi previzibilă a sistemului financiar internaţional

Sistem financiar subordonat intereselor cetăţenilor

Proiectul de lege privind revizuirea Constituţiei propune schimbări radicale în construcţia sistemului financiar al ţării.

Proiectul impune instituirea controlului poporului asupra întregului sistem financiar, inclusiv asupra Bănii Naţionale a României. Sistemul financiar trebuie transformat, din instrument de jefuire a poporului, în instrument de apărare a veniturilor şi capitalurilor cetăţenilor, a dreptului poporului român de a fi stăpân pe avuţia pe care o creează prin munca sa, în ţara sa.

Credite numai în lei, pentru investiţii productive

Proiectul dispune folosirea numai a monedei naţionale, leul, în efectuarea operaţiunilor de încasări şi plăţi, ca şi în acordarea de credite. Acordă dreptul de a crea bani numai Băncii Naţionale a României. Obligă băncile care activează în România să acorde credite numai în lei şi numai pentru investiţii, pentru crearea de capacităţi de producţie. Singurele instituţii care pot acorda credite pentru consum sunt casele de ajutor reciproc, ca asociaţii nonprofit, care acordă credite numai membrilor lor.

Tezaurul de aur al poporului să fie păstrat în ţară

Având în vedere că rezervele de aur ale ţării au fost scoase din ţară şi că cea mai mare parte a rezervelor valutare ale ţării sunt constituite din aşa-zise „valori mobiliare”, adică hârtii emise de diverse state şi instituţii financiare internaţionale, a căror valoare poate fi spulberată de orice ţeapă prezentată sub denumirea de „criză financiară”, o bună parte din aceste rezerve fiind făcute cu bani împrumutaţi de către Banca Naţională a României de la FMI, proiectul de lege propus dispune aducerea în ţară a rezervei de aur, vânzarea hârtiilor (valori mobiliare), de care statul şi poporul român nu au nevoie şi rambursarea împrumuturilor de la FMI şi alte instituţii de acelaşi fel, astfel încât rezervele internaţionale ale României să fie constituite din valori reale, din aur, păstrat în ţară. Se propune trecerea rezervelor internaţionale ale României din administrarea Băncii Naţionale a României în administrarea Ministerului de Finanţe.

Statul să funcţioneze cu bugete echilibrate, fără împrumuturi

Proiectul propune obligarea statului român să funcţioneze cu bugete echilibrate, sau cu excedente. Statul român şi autorităţile publice locale nu se pot împrumuta decât în situaţii deosebite, în stare de război, de  asediu, sau de urgenţă.

În proiect, sunt introduse prevederi menite să pună ordine în activitatea unor componente importante ale sistemului financiar al ţării, care să nu mai poată fi folosite de către guvernanţi şi „băieţii deştepţi” pentru manipularea preţurilor pe pieţele financiare şi jefuirea cetăţenilor.

O reală şi completă separaţie şi independenţă a puterilor în stat

În prezent, Parlamentul (putere legislativă) numeşte guvernul, deci puterea executivă. Tot parlamentul numeşte membrii Curţii Constituţionale (putere judecătorească), membrii Consiliului Superior al Magistraturii (putere judecătorească), membrii Consiliului Audiovizualului (putere mediatică), membrii Consiliului de Administraţie al Băncii Naţionale a României (putere financiară). Preşedintele României (putere executivă) numeşte judecătorii şi procurorii (putere judecătorească) etc. Aici, în acest amestec al puterilor în treburile celorlalte, în această „coabitare” a puterilor în stat se află principalul izvor al cancerului corupţiei generalizate care ucide, treptat, dar sigur, societatea românească.

Proiectul  propus stabileşte o reală şi completă separaţie a puterilor statului, o reală şi completă independenţă a acestora. Toţi cetăţenii care vor exercita puterea încredinţată de popor acestor componente ale statului sunt aleşi de popor. Nici o putere nu mai numeşte “reprezentanţi” ai poporului în celelalte puteri. Poporul îşi va alege singur, direct, pe toţi reprezentanţii săi, în toate puterile, în toate componentele statului. Poporul va alege direct, prin vot, şi membrii Parlamentului (putere, autoritate  legislativă), şi pe Preşedintele României (autoritate  executivă), şi pe toţi conducătorii celorlalte autorităţi ale statului: judecătorească, mediatică, financiară, electorală, morală, statistică, ştiinţifică. Parlamentul României va face legi şi nimic altceva. Preşedintele României va exercita puterea executivă şi nimic altceva. Magistraţii vor face dreptate şi nimic altceva. Autoritatea Mediatică va asigura informarea corectă a poporului român şi nimic mai mult.

România, continuatoare a statului naţional şi unitar constituit în 1918

Iniţiativa cetăţenească de revizuire a Constituţiei României consfințește dreptul românilor de a fi stăpâni pe teritoriul lor naţional. Iniţiativa stabileşte că România este continuatoarea statului naţional şi unitar consfințit prin Actul Unirii Basarabiei cu România, citit şi semnat în Sfatul Ţării, la Chişinău, pe 27 Martie 1918, prin Declaraţia Unirii Bucovinei cu România, aprobată de Congresul General al Bucovinei, la Cernăuţi, în 15/28 Noiembrie 1918, şi prin Rezoluţia Marii Adunări Naţionale de la 1 Decembrie 1918.

Reîntregirea Patriei, drept al poporului şi obligaţie a statului român

Proiectul legislativ propus exprimă dreptul şi angajamentul poporului român de a milita şi a acţiona, paşnic, pentru Reîntregirea Patriei, prin eliminarea definitivă şi irevocabilă a consecinţelor celui de al doilea Război Mondial, cu respectarea prevederilor tratatelor şi dreptului internaţional.

România este deja regionalizată, conform cerinţelor UE

Proiectul propus consfințește faptul că, în România, au fost create regiuni de dezvoltare, în concordanţă cu obiectivele de coeziune economică şi socială ale României şi ale Uniunii Europene, stabileşte că aceste regiuni de dezvoltare nu sunt unităţi administrativ-teritoriale şi nu au personalitate juridică. Ele constituie cadrul de elaborare a politicilor de dezvoltare regională şi de culegere a datelor statistice specifice, în conformitate cu reglementările europene. Prin crearea acestor regiuni de dezvoltare, România şi-a îndeplinit obligaţiile asumate în acest domeniu, astfel că nu mai este nevoie de nici un fel de „regionalizare” a României.

Poporul român are dreptul să ştie cine primeşte cetăţenia română

Proiectul de revizuire consfințește dreptul poporului de a cunoaşte  numele persoanelor cărora statul român le acordă cetăţenia română. În acest sens, statul este obligat să publice, în fiecare an, lista persoanelor cărora statul român le-a acordat cetăţenie, la cerere sau prin adopţie, cu precizarea cetăţeniilor pe care le-au mai deţinut sau le deţin, ca şi a prenumelor părinţilor.

Partide politice fără finanţare de la buget, fără criterii etnice

Se propun noi norme referitoare la înfiinţarea şi funcţionarea partidelor politice. Se propune interzicerea constituirii de partide politice pe criterii etnice, interzicerea finanţării de la buget a partidelor politice, tratament egal pentru toate partidele politice înregistrate, conform legii.

Două zile naţionale: 9 Mai, Ziua Independenţei, şi 1 Decembrie, Ziua Marii Uniri. Imnul naţional: „Trei culori”

Se propune ca România să aibă două zile naţionale:  9 mai, Ziua Independenţei, şi 1 decembrie, Ziua Marii Uniri, Imnul naţional al României să fie “Trei culori”, cu muzica şi versurile compozitorului Ciprian Porumbescu, iar stema ţării să fie imprimată pe culoarea galben a tricolorului.

Crimele împotriva poporului român, imprescriptibile

Proiectul de revizuire propune ca, chiar în articolul 15 al Constituţiei, care deschide titlul referitor la drepturile, libertăţile şi îndatoririlor fundamentale ale cetăţenilor României, să se precizeze că faptele comise împotriva caracterului naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil al statului român, trădarea ţării, precum şi faptele care conduc la subminarea economiei naţionale şi a puterii de stat, constituie crime împotriva poporului român şi sunt imprescriptibile.  Dreptul de acţiune începe de la data comiterii acestor fapte.

Informaţia publică, sub controlul poporului

Având în vedere rolul pe care îl are informaţia în societatea actuală, mai ales manipularea politică a maselor prin intermediul televiziunii, ca şi al celorlalte mijloace mass media, proiectul propune includerea puterii media printre componentele statului român. În acest sens, se propune crearea Autorităţii Mediatice, care va funcţiona sub controlul poporului, având ca misiune garantarea informării corecte a cetăţenilor ţării de către toţi furnizorii de servicii media autorizaţi de statul român. Preşedintele Autorităţii Mediatice va fi ales de popor, prin vot direct, universal, secret, liber exprimat, ca şi Preşedintele României.

Se propune şi crearea Serviciului Naţional de Presă, Radio şi Televiziune, care va funcţiona ca instituţie publică autonomă, sub controlul poporului, scos complet de sub influenţa politicienilor, dar şi de sub influenţa mogulilor din mass media. Acest serviciu va  avea obligaţia să furnizeze, gratuit, cetăţenilor României, prin publicaţii proprii, agenţii de presă, posturi de radio şi televiziune, toate informaţiile de care cetăţenii au nevoie, pentru a lua decizii corecte, care să-i ajute să se încadreze, cu succes, în societatea în care trăiesc. Şi directorul acestui serviciu va fi ales de popor.

Se propune ca manipularea, insulta şi calomnia să fie sancţionate, conform legii.

Hrană sănătoasă, fără substanţe toxice şi otrăvitoare

Pentru o mai bună exercitare a dreptului cetăţenilor la ocrotirea sănătăţii, se propune obligarea statului să ia măsuri care să asigure accesul neîngrădit al cetăţenilor la o hrană sănătoasă, care să nu conţină substanţe toxice şi otrăvitoare, accesul la alimente naturale, la apă curată şi la aer curat.

Vot la urne, dar şi prin corespondenţă

În vederea îmbunătăţirii vieţii politice, a modului în care este guvernată ţara, se propune ca participarea la vot să se facă şi prin corespondenţă, care să permită participarea la vot a tuturor cetăţenilor ţării, inclusiv a celor plecaţi, temporar, din ţară.

Maximum două mandate, pentru toate funcţiile elective

Cu acelaşi scop, al îmbunătăţirii modului cum este guvernată ţara, se propune limitarea numărului de mandate la două, pentru toate funcţiile elective din statul român. Se propune, de asemenea, ca orice persoană care a fost aleasă pe listele unui partid politic să-şi piardă mandatul dacă părăseşte partidul în cauză.

Pentru o mai bună exercitare a drepturilor de asociere şi de iniţiativă economică, sunt prevăzute clauze care interzic orice fel de avize din partea instituţiilor publice executive la înregistrarea asocierilor şi a agenţilor economici.

Căsătorie numai între bărbat şi femeie

Ţinând seama de rolul de neînlocuit pe care îl are familia în creşterea, educaţia şi instruirea copiilor, a tinerei generaţii de români, se propune ca, în România, căsătoria să se poată încheia numai între bărbat şi femeie, care au împlinit vârsta de 18 ani.

Parlament unicameral. Maximum 300 de parlamentari

Proiectul propune ca Parlamentul României să fie format dintr-o singură cameră, Camera Reprezentanţilor, compusă din maxim 300 de membri, în conformitate cu rezultatul referendumului naţional din 22 noiembrie 2009.

Expertiza profesională, prezentă în toate structurile statului

Se propune ca în toate autorităţile statului să funcţioneze consilii consultative, constituite din experţi în domeniile respective, aleşi de organizaţiile profesionale şi de Asociaţiile Comunitare, validaţi de preşedinţii autorităţilor în cauză. Mandatul membrilor acestor consilii este de 6 ani, astfel încât să se asigure continuitatea aplicării expertizei lor în elaborarea politicilor publice.

Aceeaşi expertiză va fi prezentă şi în consiliile de supraveghere ale fondurilor naţionale create potrivit prevederilor constituţionale.

O reală democraţie participativă

Controlul poporului asupra statului se va realiza nu numai prin alegerea directă, de către popor, a tuturor reprezentanţilor săi în toate componentele, în toate autorităţile statului, dar şi prin creşterea participării directe a poporului, a cetăţenilor la procesul de legiferare, de stabilire a normelor de convieţuire socială. În acest sens, proiectul de revizuire prevede că poporul are dreptul, oricând, să-şi exprime, prin referendum, voinţa cu privire la orice problemă de interes naţional sau local, cetăţenii având dreptul la iniţiativă legislativă. Proiectul obligă Parlamentul să ia în dezbatere iniţiativele legislative ale cetăţenilor; în caz de refuz, Parlamentul fiind dizolvat. Mai mult, în cazul în care Parlamentul respinge o iniţiativă legislativă a cetăţenilor, Autoritatea Electorală  este obligată să organizeze referendum pentru adoptarea sau respingerea  proiectului respins de Parlament. Dacă proiectul este aprobat de popor, prin referendum, Parlamentul este dizolvat.  Şi mai mult: toate persoanele alese în funcţii publice pot fi demise, oricând, de cetăţeni, cu un număr de voturi mai mare decât cel cu care au fost alese.

Pentru supravegherea modului în care autorităţile statului şi autorităţile locale îşi îndeplinesc obligaţiile legale şi angajamentele electorale, se propune constituirea Asociaţiilor Comunitare, ca organisme ale exercitării democraţiei directe. Toţi cetăţenii cu drept de vot vor fi membri ai Asociaţiei Comunitare din localitatea în care trăiesc. Asociaţiile Comunitare îşi constituie uniuni judeţene şi Uniunea Naţională a Asociaţiilor Comunitare, în care va funcţiona Sfatul Ţării, ca organ consultativ al Uniunii. 

Proiectul de constituţie a fost elaborat astfel încât să reprezinte un model de STAT ORGANIC, care  permite optimizarea eforturilor cu maximizarea  rezultatelor. De aceea, modelul s-a structurat pe o modelare matematică a sustenabilităţii ce permite proiectarea de programe şi de soluţii de ieşire din criză, pe un cadru instituțional eficient şi uman. Principalele principii luate în considerare în modelarea sistemului constituţional au fost:

–  principiul conservării şi promovării valorilor naţionale;

–  principiul conservării şi eficientizării statului;

–  principiul conservării echilibrelor funcţionale prin managementului crizelor;

–  principiul promovării unei economii sustenabile şi al asigurării calităţii;

–  principiul egalităţii şanselor şi al respectării drepturilor fundamentale;

– principiul selecţiilor pozitive în administrarea ţării pe criteriile competenţei, responsabilităţii, calităţii în muncă şi al implicării sociale;

– principiul competiţiei pozitive în managementul naţional;

– principiul economisirii şi optimizării resurselor, prin respectul valorilor şi eliminarea redundanţelor şi a risipei;

– principiul respectului faţă de: natură, cultură, proprietate, produsul unei munci bine făcute;

– principiul optimizării efortului şi al inovării sustenabile;

– principiul suveranităţii şi independenţei țării;

– principiul cooperării cu terţe state pe programe de interes comun.

 

Vectorii constituţionali ce consolidează ansamblul structural sunt:

– sector financiar: administrarea eficientă în timp real;

– sector judecătoresc: împiedicarea crizelor şi dezastrelor naturale, economice, sociale;

– mass media: promovarea inovării tehnologice şi a rezultatelor deosebite;

– legislativul: proiectarea sistemului ce asigură protejarea resurselor naturale şi regenerabile;

– managementul crizelor:  promovarea tehnologiilor inovative cu feed-back la mediu;

– executivul: retehnologizarea şi reprofesionalizarea la nivel naţional;

– supraveghere bancară, controlul averilor, portofolii de soluţii organizatorice şi unităţi specializate public-private;

– responsabilitatea informaţiilor transmise sprijinirea prin venture capital a programelor inovative şi testarea efectelor colaterale;

– avansarea, de către experţi, de propuneri de proiecte discutate public, trecerea la tehnologii neinvazive şi sustenabile;

– parteneriate public-private, reţele profesionale, recuperarea mediului cu ajutor tehnologic;

– structuri de acţiune ale societăţii civile, introducerea tehnologiilor sustenabile şi retehnologizarea la nivel naţional;

– fonduri de buffer,programe de alertă, intervenţie şi derulare a programelor de dezvoltare.

Ne exprimăm convingerea că adoptarea proiectului de lege privind revizuirea Constituţiei României, pe care îl propunem, va îmbunătăţi radical funcţionarea statului român, a întregii societăţi româneşti, va scoate poporul român din sărăcie şi umilinţă şi îl va propulsa pe calea libertăţii, a demnităţii, a progresului, a civilizaţiei şi bunăstării.

Semnează membrii Comitetului de Iniţiativă: Marian ANTONESCU, Stelică BÎRSAN, Petrache BOBOC, Constantin COJOCARU, Florian COLCEAG, Petrică DIMA, Vasilică DOROHOIANU, Viorel GLIGOR, Marian ILIE, Miron MANEGA, Traian MANEA, Mihai MIHĂILĂ, Emil-Marian NAE, Ghiocel ONOFREI, Denisa POPOVICI, Lucian TAFTĂ, Liviu ŢIGANAŞU, Cristian TRAŞCĂ, Mihai VOICU.

Citește:
PROIECT DE LEGE PRIVIND REVIZUIREA CONSTITUŢIEI ROMÂNIEI

Sursă: certitudinea.ro